Atenție: conținut egocentric și oarecum lacrimogen. Poți trece la altă postare dacă nu vrei să mă auzi sporovăind despre mine.
A fost un an lung, un an trist, un an fericit. De fapt, ultimii trei ani din viața mea au fost așa, mi-au schimbat percepția despre viață și moarte, și am fost pe linia de plutire între liniște și tristețe de multe ori. Dar ultimii doi ani au fost și printre cei mai frumoși din viața mea.
Nu știu care-i problema cu noi oamenii, părăsim o casă frumoasă înconjurată și hrănită de natură, ne mutăm cu toții în orașe mari aglomerate și lucrăm ore întregi doar pentru a ne plăti chiria și a ne cumpăra aceleași mure pe care le puteam culege gratis din pădure.. Și o mulțime de nevoi fabricate. Dar asta-i cu totul altă poveste. 🙂
Faptul că l-am avut pe micuț m-a făcut să înțeleg că eram prea orbită de obiceiurile zilnice de muncă să mai vreau să învăț lucruri noi și să evoluez, eram înghețată și era timpul să evadez și să trăiesc din nou. Și așa am făcut. Și astfel a început călătoria.
În ultimii doi ani, m-am plimbat și m-am jucat în parc de două ori în fiecare zi, pot spune că-i un lucru bun pentru sănătatea mea. Dar a început să-mi placă ciocolata, și ăsta-i un lucru rău pentru sănătatea mea. 🙃 Piticul ne-a învățat să trăim din nou și incă face și spune lucruri extraordinare în fiecare zi, care ne fac să vrem să evoluăm și să fim oameni mai buni, și să ne reconectăm cu natura astfel încât să-i putem arăta toate lucrurile frumoase care ne înconjoară.
Lucruri triste s-au întâmplat în viața noastră tot în perioada asta, și încă încercăm să facem față durerii și furiei, dar există speranța că o vom lua de la capăt și vom merge mai departe…
Despre 2019.. Pe 31 decembrie 2018 am pus maptheclouds.com online cu o animație de ninsoare falsă, doar să o arăt părinților mei 🙂. Nu știam exact ce voi face cu website-ul (încă mă gândesc), dat îmi promisesem să-l pun online până în prima zi din 2019. Initial, ideea mea era să fac un website pe care să public în fiecare zi câte o hartă în 2019, dar m-am luat cu învățatul și am amânat-o.
A fost un an de învățat noi fragmente de programare și de reconectare cu SIG-ul (Sisteme Informaționale Geografice/GIS). Sunt cartograf, și în ultimii ani la muncă am lucrat ca back-end developer folosind Perl. Am lăsat Perl deoparte pentru o vreme și am vrut să învăț JavaScript și Python pentru a dezvolta și automatiza proiecte în GIS, și pentru a le pune online. Și de asemenea pentru a gestiona partea de devops, securitate, SEO, design, architectură, toate aspectele unui proiect web-gis de la început la sfârșit. 😃
Unii ar putea argumenta că este mai bine să te specializezi pe un aspect al dezvoltării proiectului, dar mie mi-ar plăcea, cel puțin pentru moment, să văd imaginea completă, să am o perspectivă mai largă asupra proiectului și să îl construiesc de la început la sfîrșit, chiar dacă asta ar însemna faptul că nu pot lucra pe proiecte mari.
Astfel, am inceput să dezvolt componentele unui melanj de GIS, programare, hărți 3D și vizualizarea datelor. Să vedem unde voi ajunge. 😄
Am început să învăț JavaScript și Python folosind surse multiple de informații și în principal cursuri sau tutoriale video, pentru a grăbi procesul. Am timp să învăț mai mult noaptea, așa că viteza a fost un aspect crucial. Am ajuns să folosesc Udemy, FrontendMasters, freeCodeCamp, W3Schools plus Google. Aleg cursuri specifice în funcție de ce vreau să învăț pe moment. Am început cu FrontendMasters, am înțeles că trebuie să încetinesc puțin pentru a înțelege prima dată niște verigi lipsă, am încercat cursuri generale de web development pe Udemy, m-am plictisit, am folosit freeCodeCamp să exersez și m-am întors la FrontendMasters și la cursuri specifice pe Udemy (de exemplu D3 sau Svelte). Anul acesta voi folosi și Egghead. 😉
Mi-au plăcut mult cursurile de JavaScript predate de Will Sentance de pe FrontendMasters, este un profesor genial și mi-a lăsat o amintire prețioasă: rucsacul (modul lui de a explica conceptul de closure).
În ceea ce privește hărțile, am folosit doar Coursera să-mi reamintesc cunoștințele, cu un curs pe GIS (ArcGIS). Săptămâna asta îl voi termina! Nu este neapărat un curs axat pe software, informațiile acestea pot fi aplicate oricărui software GIS și oricăror procese. Pentru restul de învățare de GIS, mă voi baza pe materiale și software open-source, există multe resurse și o comunitate frumoasă și utilă. Deocamdată mă voi axa pe procesarea și interpretarea de imagini, și hărți 3D, apoi intenționez să testez Python și R pentru vizualizarea de date. Am început un curs gratuit despre tehnici de teledetecție RADAR (Radio Detection and Ranging) de pe eo-college.org, și învăț și despre LiDAR (Light Detection and Ranging), folosind PDAL și foarte fain-ul Entwine.
Sunt o mie de lucruri pe care aș vrea să le învăț, dar ăsta este avantajul și în același timp capcana cursurilor online din ziua de azi, așa că doar voi alege ce am nevoie în calea spre proiecte specifice.
2019 a fost de asemenea anul conferinței FOSS4G 2019 București, care a avut loc la sfîrșitul lui august (când ar fi trebuit să lansez maptheclouds.com). A fost un eveniment grozav și unul care sper să reînvie comunitatea geospațială open-source din România, a fost un eveniment inspirațional și m-a ajutat să mă reconectez cu viața pierdută de cartograf.
Din punctul meu de vedere, cartografia, în special GIS-ul nu este o nișă viabilă în România. Specialiștii GIS lucrează în alte sectoare de activitate și în tot felul de locuri de muncă care nu au legătură cu cartografia. Dintotdeauna am iubit cartografia și starea de libertate pe care mi-o dă când urmăresc un drum pe o imagine aeriană sau mă uit la tiparele extraordinare de pe imaginile satelitare. De aceea fac această schimbare de carieră, sper că voi putea trăi muncind acasă pe GIS. 😌
2019 a fost anul alegerilor prezidențiale în România și al provocării #30DayMapChallenge începută de Topi Tjukanov pe Twitter. Am văzut multe hărți superbe și am descoperit mulți oameni frumoși care mă inspiră, care împărtășesc iubirea pentru hărți. Harta cu hexagoane pe care trebuia să o fac pentru provocare a ajuns să fie presidentials2019. Și m-a împins să scriu mai multe postări pe acest blog, să explic ce am făcut și cum, și să lansez în sfârșit maptheclouds.
Ultimele două luni din 2019 au fost și lunile în care am petrecut mai puțin timp cu piticul, din cauza cursului de GIS, și ăsta-i un lucru rău. Acum, pentru 2020, vreau să mă axez pe copilul meu, să mă joc mai mult cu el, să învăț ce pot noaptea, și să văd cum vor evolua lucrurile. Voi face asta pentru că e ușor să fii prins de lucruri interesante, dar totuși abstracte și să uiți de unde a pornit totul. Cred că mă voi lăsa purtată de val și voi vedea unde mă duce, voi adăuga bucăți de informație și voi construi ce voi putea și când voi putea. Dacă este un lucru care te poate învăța un copil, acela este răbdarea, și va trebui să mă folosesc mult de ea anul ăsta.
Ajunul Anului Nou a fost ziua în care am avut ocazia să văd încă odată fragilitatea umanității și impactul pe care oamenii îl au asupra echilibrului planetei noastre. În timp de unii oameni sărbătoreau ajunul unei noi decade, mii de oameni fugeau către maluri, sub cerul de un roșu aprins al focurilor Australiene. 🙁
Lecția este, bănuiesc, că ar trebui să apreciem că suntem în viață, să încetăm a ne irosi viața pe consumerism și a ne otrăvi pe noi și planeta pe care trăim.. Și să ținem cont mai mult de oameni.
Astea fiind spuse, să aveți un an nou mai bun! 🙂
